Educație

Educaţia reprezintă procesul de (auto)formare – (auto)dezvoltare permanentă a personalităţii umane într-un context global şi deschis.

În postmodernitate evoluţia educaţiei se fundamentează pe două direcţii dominante:

  • tendinţa de deschidere a sistemului de învăţământ către comunitate,
  • integrarea la nivelul (proiectării) curriculumului a contextului social nonformal şi informal.

Educaţia nu mai poate fi concepută/realizată exclusiv în contextul social şi pedagogic oferit de clasa de elevi în sens tradiţional. Ea trebuie să integreze contextul nonformal (ca valorificare a resurselor sale de formare) şi informal (ca determinări sociale, culturale, personale şi tehnologice ale societăţii postmoderne) într-un tot unitar complex cu efecte formative maxime.

Astfel vor fi generate mediile educaţionale extinse ce presupun convergenţa influenţelor educaţionale în direcţia atingerii idealului educaţional al societăţii.

Acest lucru se face prin două direcţii de acţiune:

  • conştientizarea importanţei mediului extern şcolii în formarea şi dezvoltarea personalităţii,
  • intervenţia educativă la nivelul tuturor formelor de organizare socială a educaţiei (formală-nonformală-informală).

49 de păreri la “Educație”

  1. Universitatea din Pitesti (Filiala Rm.Valcea) Ropina Elena Madalina (anul I)

    Functiile educatiei

    Educatia, ca proces complex de modelare umana, indeplineste un sistem de sarcini, destinatii, roluri, activitati, intr-un cuvant un sistem de functii si anume:

    a) Cresterea si dezvoltarea fizica armonioasa a tinerei generatii, a omului in formare.
    b) insusirea limbajului si a specificului relatiilor socio-umane necesare comunicarii, a convietuirii interumane, adaptarii la mediu si insusirii culturii, stiintei si tehnicii.
    c) Transmiterea tezaurului cultural-stiintific, a cunostintelor valoroase acumulate de omenire in diverse domenii, ale cunoasterii in general, strans legate de formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Aceasta este functia cognitiva (de cunoastere) sau informativ-formativa a educatiei, care il realizeaza pe „homo cogitans” (omul care gandeste).
    d) Transmiterea experientei de productie si a deprinderilor de munca, formarea si dezvoltarea abilitatilor, a deprinderilor practice de munca, in stransa legatura cu cerintele progresului stiintifico-tehnic, cu progresul social in general. Aceasta este functia praxiologica (practica, actionala, de munca social-utila) a educatiei, caie realizeaza pe „homo faber” (omul care munceste, produce, gandeste si creeaza).
    e) Transmiterea normelor etice (grecescul etlios – obicei, datina, traditie a cetatii; ethikos – moral, etic, de conduita si formarea unei atitudini corecte fata de realitate si oameni, a unor capacitati de valorizare, de apreciere obiectiva a datelor, faptelor, a realitatii, a profesiilor si comportamentelor oamenilor. Aceasta este functia axiologica a educatiei (grecescul axia – pret, valoare a unui lucru; valorizare, apreciere si logos – cuvant, vorbire, discurs, teorie) care realizeaza pe „homo estimans” (omul care valorizeaza, apreciaza obiectiv, corect). Functiile educatiei trebuie astfel realizate incat sa se asigure modelarea omului atat pentru o activitate social-utila eficienta, cat si pentru una in schimbare, flexibila si creativa in concordanta cu exigentele contemporane si ale viitorului privind formarea personalitatii si profesionalitatii creative.

  2. Universitatea din Pitesti (Filiala Rm.Valcea) Ropina Elena Madalina (Anul I)

    Text argumentativ despre educaţie (modul în care educaţia primită în şcoală influenţează devenirea ulterioară a tinerilor.

    După părerea mea, educaţia primită în şcoală are un rol extrem de important în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul elevilor.
    În primul rând, educaţia primită în şcoală, alături de educaţia oferită de părinţi, are un rol major în dezvoltarea caracterului, a personalităţii şi, în special, a comportamentului în societate.
    În al doilea rând, educaţia primită în şcoală nu are mereu efecte benefice în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece, atunci când această educaţie diferă de cea oferită de părinţi, tânărul devine confuz şi, din instinct, alege să respecte educaţia oferită de părinţi, astfel ignorând-o pe cea oferită în şcoală.
    În concluzie, putem admite că educaţia primită în şcoală are o influenţă majoră în devenirea ulterioară a tinerilor şi fără aceasta, încă ne-am mai afla în epoca de piatră.

  3. Universitatea din Pitesti, Filiala Rm Valcea, Anul I, Trucmel Maria Diana

    TEORII ALE INVATARII

    Diferitele scoli de gandire care au abordat problema invatarii au facut trimiteri la variate forme ale rationalitatii constructive si explicative, “teoriile invatarii reprezentand acele modele conceptuale care imbina nivelul ipotezelor cu cel al principiilor in vederea cunoasterii sistematice a activitatii de invatare printr-un ansamblu de afirmatii stiintifice cu valoare informationala informativa, explicativa, predictiva, rezumativa, normativa, realizata/realizabila in diferite variante specifice unor autori sau scoli de gandire”.

    Asadar, teoriile invatarii, constituite pe baza diversitatii scolilor si a curentelor psihologice, explica procesul invatarii folosind sistemul specific de concepte si legi prin prisma carora este studiata invatarea in cadrul acestor scoli.

    L.B.Itelson caracterizeaza teoria psihologica a invatarii drept un sistem de afirmatii stiintifice care definesc esenta, continutul, conditiile si bazele invatarii. Mai precis, ea explica: a) in ce consta invatarea; b) cum se produce; c) de ce depinde; d) in urma carui proces ia nastere.

    Epistemologic vorbind, o teorie este mai convingatoare si se confirma in practica in masura in care indeplineste cateva functii/roluri importante. Plecand de la functiile unei teorii in general, Neacsu I formuleaza pentru teoriile invatarii urmatoarele functii:

    functia informationala, numita si referentiala, care ofera o imagine a unui domeniu al realitatii, adica o reprezentare sau un model al acesteia;

    functia explicativa, care vizeaza sa precizeze de ce s-a produs sau nu un fenomen de invatare; in acest fel se ajunge la o intelegere de baza a esentei proceselor ca unul din scopurile nu numai ale stiintei, ci si ale tuturor formelor de a cunoaste; ca tipuri de explicatii utilizate in diferitele teorii ale invatarii, se pot intalni:

    explicatia bazata pe rationamentul deductiv, bazata pe legitati (de tip nomologic-deductiva);

    explicatia bazata pe rationamente nedeductive, utilizand frecvent diferite procedee si variante explicative de genul:

    explicatie genetica;

    explicatie de tip cauzal;

    explicatie teleologic-functionala prin raportare la scop (teleologic = concept ce se refera la un tip determinat de explicatie stiintifica, intemeiata pe finalitate, scop, vezi gr. teleos = scop);

    functia predictiva sau de anticipare – in baza careia are loc derivarea unor noi elemente, componente si evolutii ale subiectilor care invata, ce nu pot fi explicate de la sine; acesta functie coreleaza strans cu cea explicativa;

    functia rezumativa si sistematizatoare care, in principal, satisface cerinta de a sintetiza, condensa si unifica marea cantitate de cunostinte referitoare la legile invatarii si, mai ales, relatiile fundamentale dintre diversi factori, astfel incat acestia sa poata fi generalizati in plan teoretic;

    * functia praxiologica, normativa si prescriptiva in baza careia cunoasterea unei teorii a invatarii aplicate unui domeniu sa mareasca viteza de surprindere a esentelor si sa asigure practicienilor o priza mai buna a variabilelor instruirii; din acest punct de vedere, o teorie a invatarii trebuie sa contina si unele indicatii metodologice prin care se poate asimila si controla o informatie, o deprindere, o atitudine

    In conditiile in care o teorie a invatarii asigura/dispune de aceste functii, atunci aceasta contine intrinsec valenta de a fi apreciata drept un model eficient de achizitie informationala, de constructie, reconstructie si chiar de dezvoltare a determinantilor invatarii umane.

  4. Universitatea din Pitesti,Filiala Rm Valcea,Anul l,Trucmel Maria Diana

    DIDACTICA

    Continutul învatamântului prin care se face educatia tehnologica a elevilor, are ca obiectiv fundamental integrarea tineretului în civilizatia epocii sale, întelegerea profunda si logica a rolului pe care îl are tehnica în existenta omului si în progresul social.

    Disciplinele tehnice au un rol foarte important in cadrul activitatii de realizare a educatiei elevilor.Aceste discipline ajuta la dezvoltarea capacitatii de a retine mai usor informatiile prezentate de profesori,deoarece este necesara demonstratia intuitiva,fie ea cu ajutorul modelelor abstracte,simbolice(grafice,diagrame),fie cu ajutorul obiectelor tehnice ca:dispozitive,mecanisme,utilaje,instalatii.

    Corelarea învatamântului teoretic cu cel practic, colaborarea permanenta profesor – maistru instructor, repetarea bazelor teoretice la orele de instruire practica sunt esentiale în realizarea obiectivului fundamental al deprinderilor corecte de munca.
    Elevii observand practic cum functioneaza un mecanism le este mult mai usor sa inteleaga ceea ce li se explica.

    Folosirea metodelor moderne de învatamânt este imperativ determinata de cerintele actuale ale învatamântului tehnic care urmareste sa ofere elevilor, pe lânga acumularea de cunostinte , o gândire logica , capacitatea de a folosi în mod creator notiunile însusite si de a-si pune în valoare aptitudinile specifice meseriei pe care o va exercita în viitorul apropiat.

    Pentru atingerea acestor deziderate este necesar sa se foloseasca metode de învatamânt active care sa solicite gândirea elevilor în mod activ pe tot parcursul lectiilor, folosirea unui bogat material didactic , elevii având obligatia în acest sens de a desfasura o larga activitate de observare si prelucrare.

    Disiplinele tehnice au rolul de a arata elevului/studentului mecanismele de functionare ce stau la baza lucrurilor ce ne inconjoara,lucrurile ce ne sunt utile in viata de zi cu zi.

    De exemplu eu nu as fi aflat niciodata ca la baza unui simplu cric sta un mecanism destul de complicat,acest lucru l-am aflat cu ajutorul unei discipline tehnice.
    Prin predarea disciplinelor de specialitate in liceele industriale se urmareste ca elevii sa-si insuseasca un sistem de cunostinte, un mod de a actiona, de a gandi si de a se raporta la realitate, care sa asigure premisele competentei si responsabilitati profesionale, calificarea intr-un domeniu de activitati corespunzator fiecarui profil de pregatire in liceu (mecanic, electric).

    In afara fondului de cunostinte teoretice generale, a gradului de cultura si educatie, elevi trebuie sa dispuna de cunostinte ce stau la baza pregatiri lor profesionale.

    Sistemul de invatamant romanesc asigura posibilitatea de a se aborda atat cultura generala cat si cea de specialitate, astfel incat instruirea profesionala se realizeaza pe diferite trepte la diferite nivele.

    Lectia este modalitatea prin care activitatea de predare-inavatare este organizata astfel incat pornind de la un continut de invatare delimitat se asigura pe o perioada de timp data, realizarea obiectivelor pedagogice.
    Modul de organizare si desfasurare a lectiei depinde de sarcina didactica principala.

    Sarcina didactica depinde de urmatoarele atributii:

    · transmiterea cunostintelor sau comunicare;
    · formarea deprinderilor;
    · recapitularea si consolidarea cunostintelor;
    · verificarea si aprecierea cunostintelor;
    Actiunile intreprinse de catre profesor pentru asigurarea si mentinerea conditiilor invatarii se numesc evenimente ale instrurii.

    Aceste evenimente sunt:

    · captarea atentiei
    · comunicarea obiectivelor
    · reactualizarea cunostintelor
    · dirijarea invatarii si obtinerea performantelor
    · asigurarea feed – back-ului
    · asigurea retentiei si transferul de cunostinte

    Tipuri de lectie

    1. Lectia de comunicare, transmitere a cunostintelor
    2. Lectia de formare a deprinderilor
    3. Lectia de recapitulare si consolidare a cunostintelor
    4. Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor
    5. Lectia mixta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: