Dictionar Pedagogic

Pedagogie: ştiinţa fundamentală a educaţiei ce are ca obiect de studiu educaţia privită ca structură şi fenomen social complex cu determinări profunde la nivelul tuturor acţiunilor şi modurilor de organizare a vieţii umane.  Este o disciplină descriptivă, prescriptivă şi normativă prin natura obiectului său de studiu şi al interacţiunilor cu alte domenii şi o disciplină prospectivă prin intenţie şi strategii.

Educaţie: sistemul şi procesul acţiunilor şi influenţelor de (auto)formare, (auto)dezvoltare permanentă a personalităţii umane, proiectate, realizate şi evaluate formal, nonformal şi informal, într-un context global şi deschis.

Curriculum: paradigma integratoare a educaţiei în postmodernitate care înglobează finalităţile structurale ale sistemului şi procesului educaţional cu rol determinant asupra conţinutului, metodologiei educaţiei şi a instruirii, strategiilor şi situaţiilor de evaluare din perspectivă structural-funcţional şi operaţional/acţională, proiectate şi realizate într-un context social global şi deschis, supus determinărilor societăţii postindustriale şi informaţionale.

116 păreri la “Dictionar Pedagogic”

  1. Glosar de termeni pedagogici

    Anturaj – mediu socio-uman constând din persoanele cu care copilul, adolescentul, se află în relaţii apropiate şi frecvente şi care îl influenţează în formarea gusturilor, dorinţelor, intereselor, aspiraţiilor, idealurilor şi opţiunilor şcolare sau profesionale. În funcţie de calitatea sa, anturajul poate avea influenţe pozitive sau negative.

    Aptitudine – însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei anumite activităţi, a unei acţiuni. Reuşita oricărei activităţi, fie ea sarcină izolată conduită complexă, învăţare sau exercitare a unei profesiuni, necesită din partea subiectului capacităţi şi motivaţii adecvate. Capacitatea este ea însăşi condiţionată de prezenţa unei aptitudini care poate fi dezvoltată prin experienţă şi formare.

    Comunitate – unitate spaţială sau teritorială de organizare socială în care indivizii au un sens al identităţii şi apartenenţei exprimate în relaţii sociale continue.

  2. Pedagogia literaturii în consilierea şi orientarea şcolară

    Cercetarea literaturii a stabilit că opera literară este o trebuinţă umană, deoarece reprezintă o structură de valori, la care omul însetat de cultură sau însingurat simte nevoia să apeleze şi să se împărtăşească pentru a se putea apăra de dificultăţile existenţei, creându-şi un univers intim. Totodată, acesta, prin lectură, reuşeşte să se salveze din mediocritatea şi banalitatea înconjurătoare. În acest sens, examinăm literatura ca factor definitoriu ce contribuie la dezvoltarea şi schimbarea comportamentului elevului cititor, precum şi la înţelegerea şi reflexia asupra diferitelor experienţe de viaţă. Această disponibilitate a literaturii ne-a orientat către integrarea paşilor comportamentali în fabulele unor autori, dar şi în gândirea şi înţelegerea aparte pe care o posedă în mod deosebit unii autori.
    Literatura, prin cărţi, este o sursă de formare. De multe ori, cunoştinţele generale le poţi obţine de la biblioteci, prieteni, internet, dar listele bibliografice din domeniul literaturii sunt extinse, ceea ce necesită dezvoltarea capacităţii de selecţie, abilităţile de lectură rapidă şi utilizarea unor tehnici de documentare. Toate acestea le poţi dobândi numai în cadrul orelor de literatură şi trebuie făcute de către specialist, la modul organizat şi planificat.

  3. CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA ŞCOLARĂ LA ADOLESCENŢII AFLAŢI ÎN PERIOADA STUDIILOR SECUNDARE SAU LICEALE

    În general, se consideră că nu se face COŞ, fără ca să existe o motivaţie de ordin negativ precum: abandon şcolar, eşec şcolar, dificultăţi de adaptare şi agresivitate. Aceşti elevi au caracteristici aptitudinale pentru şcoală scăzute. Acestora le lipsesc însuşiri intelectuale şi psihice care să-i conducă la rezultate pozitive. Ei au nevoie de consiliere pastorală întrucât un comportament deviant nu poate fi corectat decât printr-o înălţare spirituală; de consiliere suportivă, pentru a le oferi sprijin moral, şi consiliere de dezvoltare, pentru a li se forma atitudini şi abilităţi care să le permită atingerea stării de bine. Elevii cu rezultate excepţionale la învăţătură, olimpicii au trebuinţe specifice statusului lor. Rolul consilierului este de a le oferi repere în planificarea viitoarei cariere cât şi jaloane practice pentru păstrarea unei stări de sănătate mentală, emoţională şi fizică de nivel înalt. Aceştia, la rândul lor, au nevoie de consiliere psihopedagogică care să le ofere repere pentru menţinerea sănătăţii emoţionale, fizice şi spirituale.
    Acţiunea de consiliere şi orientare şcolară poate fi urmărită pe anumite niveluri:

    a. la nivel sociologic: o atitudine civică de calitate faţă de comunitate, familie, şcoală, grup de elevi, etc.
    b. la nivel pedagogic: o atitudine morală faţă de semeni şi de stimă de sine.

  4. DIMENSIUNEA MORALĂ A EDUCAȚIEI LITERARE

    Modelarea este o metodă de modificare a comportamentelor bazată pe învăţarea prin observarea unui model. Elevului cu probleme de comportament i se pot prezenta personaje literare ce au comportamente dezirabile. Modelul comportamental propus va fi asimilat de către adolescent dacă va fi apreciat ca fiind funcţional. Modele valoroase din literatură sunt Persida, din romanul Mara de I. Slavici, personajele Ştefan Gheorghidiu al lui Camil Petrescu, Victor Petrini al lui M.Preda. L. Rebreanu, prin romanul Ion, oferă prin personajul central esenţa funcţionării destinului. Elevii pot înţelege că omul este determinat social, pe de o parte, iar pe de alta, de transcendent. Ion are posibilitatea alegerii, el a urmărit două modele în viaţă: pe cel al familiei lui (părinţii lui s-au căsătorit din dragoste şi-au eşuat, iar familia Anei, Vasile Baciu, care, deşi s-au căsătorit din interes – averea soţiei – a reuşit în viaţă. Dar poate că unul dintre modelele cele mai reuşite din literatură este oferit de G.Călinescu în Enigma Otiliei (personajul Felix este un model de adolescent care îşi împlineşte idealul). Deprinderea unui comportament pozitiv se poate face concomitent sau în paralel cu dezaprobarea sau respingerea celui negativ. Pentru elaborarea unui program de modelare, profesorul de română/ profesorul consilier va selecta anumite conţinuturi care să ţină cont de trebuinţele elevului: spirituale (estetice, etice, de cunoaştere), sociale (de comunicare, anturaj, integrare socială, de cooperare), etc. În viaţa socială, adolescentul se confruntă atât cu modele pozitive, cât şi cu cele negative; aceste modele se învaţă nu prin imitaţie ci prin analiză şi interpretare. Un rol deosebit în formarea unui comportament îl are puterea exemplului, iar literatura oferă o mulţime de astfel de exemple.

  5. Sistem de invatamant = organizare a invatamantului in functie de dezvoltarea economica, sociala, traditiile culcturale ale fiecarei tari. Este organizat pe trepte, cicluri , niveluri( prescolar, primar secundar, profesional si tehnic, superios, postuniversitar)

    Interdisciplinaritate= un anumit grad de intregrare in diferite domenii ale cunoasterii si intre diferite abordari precum si utilizarea unui limbaj comun, permitand schimbari de ordin conceptual si metodologic; relatii ce se stabilesc intre doua sau mai multe discipline din aceeasi arie curriculara sau acelasi nivel de invatamant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: