Acceptiunile curriculumului – perspectiva metodologica

Într-o perspectivă operaţională, metodologică asupra definirii curriculumului, putem identifica existenţa a două accepţiuni:

Accepţiunea restrânsă, tradiţională care considera curriculumul ca reprezentând ansamblul acelor documente de politică şcolară de tip reglator care consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului şi care asigură managementul sistemului la nivel micropedagogic.

Accepţiunea extinsă, actuală, care îl consideră drept un concept integrator, şi îl operaţionalizează abordând acţiunile educative în manieră sistemică, globală şi deschisă (Bocoş M., Cristea S., Potolea D.). Păstrează sensul de traseu intelectual şi afectiv pe care şcoala îl propune elevului, dar nu înţeles în sens tradiţional, ci ca o valorificare accentuată a potenţialului elevului. Îl defineşte ca proiect pedagogic care articulează interdependenţele multiple stabilite între următoarele componente:

  • obiectivele educaţionale formulate în termeni de competenţe (generale, cadru şi de referinţă ale disciplinelor de studiu şi chiar obiectivele operaţionale şi cele de evaluare);
  • conţinuturile instruirii vehiculate în vederea atingerii obiectivelor prestabilite (fixate în documentele şcolare de tip reglator: planuri de învăţământ, programe, manuale, arii de studiu, arii tematice, subiecte etc.);
  • strategiile de predare şi învăţare în şcoală şi în afara şcolii, corespunzătoare influenţelor educative de tip formal, nonformal şi informal;
  • strategiile de evaluare a eficienţei activităţilor educative (Bocoş M., 2008).

15 păreri la “Acceptiunile curriculumului – perspectiva metodologica”

  1. Domeniile experientiale sunt adevarate „campuri cognitive integrate”(L.Vlasceanu)care transced granitele dintre discipline si care,in contextul dat de prezentul curriculum, se intalnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului,respectiv:domeniul psihomotric,domeniul limbajului,domeniul socio-emotional,domeniul cognitiv.
    Domeniul estetic si creativ-acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive,sensibilitatea fata de diferite niveluri de manifestare a calitatii,aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective,ca si a proceselor de a construi,compune sau inventa.Prin intermendiul unor asemenea exeriente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati,ca si o sporita receptivitate perceptiva,care le va permite sa reactioneze de o maniera personala la ceea ce vad,aud,ating sau simt.Aceste experiente pot fi prezente in orice componenta curriculara,dar cu deosebire in contextul acelor discipline care slicita raspunsuri personale,imaginative,emotionale si uneori actionale la stimuli.

    1. D’Hainaut atragea atentia asupra faptului ca „punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul,nu materia… .si ca atunci cand se vorbeste de continutul curricumului trebuie sa intelegem ca nu este vorba de enuntari de materii de invatat,ci de scopuri exprimate in termeni de competente,moduri de a actiona sau de a sti in general ale elevului.”
      Structural,prezentul curriculum aduce in atentia vadrelor didactice urmatoarele componente:finalitatile,continuturile,timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de varsta(3-5ani si 5-6/7 ani).
      Obiectivele cadru sunt formulate in termeni de generalitate si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata invatamantului prescolar pe cele cinci domenii experientiale.

  2. De ce a fost necesară introducerea conceptului de curriculum?

    – Importanţa introducerii termenului este evidentă nu doar din punct de vedere teoretic, ci mai ales practic, prin concentrarea pe activitatea de formare a elevului. Învăţământul trebuie redefinit ca proces activ, centrat pe elev.
    – Necesitatea introducerii conceptului de curriculum în educaţie este strâns legată de nevoia adoptării unei perspective sistemice, integratoare asupra întregului proces educativ. Curriculum-ul în ansamblul său susţine ideea de abordare sistemică, iar prin prisma ariilor curriculare susţine o abordare pluri şi interdisciplinară, renunţându-se la parcurgerea fragmentară a conţinuturilor diferitelor discipline.
    – Conceptul de curriculum permite proiectarea parcursurilor pedagogice, luând în considerare atât dreptul la şanse egale în educaţie, cât şi nevoia personalizării curriculum-ului, prin dezvoltarea unor rute educative individuale. Prin semidescentralizarea curriculum-ului creşte autonomia şcolilor şi cresc şansele să existe un curriculum productiv, în concordanţă cu nevoile elevilor şi care să nu fie supraîncărcat. Diferenţierea realizată între curriculum-ul nucleu şi curriculum-ul la decizia şcolii susţine atât realizarea unei educaţii generale, aceeaşi pentru toţi, evaluabilă la nivel naţional, cât şi dezvoltarea zonelor curriculare personalizate (opţionale), în funcţie de nevoile educaţilor, de interesele lor, precum şi de cerinţele mediului social şi economic specific. S-a urmărit o descentralizare a învăţământului, acordarea unei mai mari libertăţi şcolilor, care sunt mai aproape de nevoile elevilor şi sunt capabile să adapteze conţinuturile instructiv-educative la acestea.
    – Abordarea curriculară şi sistemică a învăţământului românesc îl apropie de standardele europene, generând reformarea sa şi, totodată, menţinând calitatea de transmiţător de tradiţii şi valori naţionale a procesului instructiv-educativ.

  3. DOMENII EXPERIENȚIALE DIN CURRICULUMUL PREȘCOLAR
    Domeniul experiențialeste adevărat „câmp cognitiv integrat“care transcende granițele dintre discipline și care , în contextul dat de prezentul curriculum se întâlnește cu domeniul tradițional de dezvoltare al copilului respectiv domeniul psihomotric, domeniul limbajului , domeniul socio-emoțional , domeniul cognitiv. Domeniile experiențele de operare în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar:
    • Domeniul estetic și creativ-acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive , aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare
    • Domeniul om și societate- include omul , modul de viață, relațiile cu oamenii, relația cu mediul social
    •Domeniul limbă și comunicare- acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise , ca și capacitatea de a înțelege comunicarea verbală sau scrisă.
    • Domeniul științe- include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii , ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.
    • Domeniul psiho-motric – acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale , mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de cunoaștere , legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s